Editura Nemira are plăcerea de a vă invita la lansarea romanului postum Ispita Izbăvirii, semnat de regretatul scriitor şi profesor Mihai Sin.
Duminică, 21 septembrie, de la ora 15.00, vă aşteptăm la prima ediţie a Salonului de Carte Bookfest din Târgu Mureş, în incinta Teatrului Naţional.
Participă la lansare: Anca Sin, Lazăr Lădăriu, Mariana Cristescu, Valentin Marica şi Nicolae Băciuţ
MIHAI SIN s-a născut pe 5 noiembrie 1942 în Făgăraş, judeţul Braşov. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie a UBB din Cluj-Napoca şi a devenit doctor în filologie în 2003. A fost redactor la revista Vatra (1971-1990), director al Editurii Albatros (1990-1991) şi ataşat cultural la Ambasada României în Israel (aprilie-decembrie 1992). Era membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1974 şi al P.E.N. Club, secţia română, din 1991.
Debutul literar a avut loc în 1966, în revista Steaua, cu o schiţă, dar cariera literară a continuat cu o serie de proze scurte şi romane, precum şi publicistică: Aşteptând în linişte, povestiri, 1973; Viaţa la o margine de şosea, roman, 1975; Bate şi ţi se va deschide, roman, 1978; Terasa, povestiri, 1979; Ierarhii, roman, 1981; Cestiuni secundare, chestiuni principale, publicistică, 1983; Schimbarea la faţă, roman, 1985; Rame şi destin, proză scurtă, 1989; Quo vadis, Domine, 2 vol.,1993-1996, reeditată în 2007 la editura Nemira; Marea miză: teme şi obsesii ale romancierului român contemporan, 2003, reeditată în 2008 la editura Nemira şi Ispita izbăvirii, în curs de publicare la editura Nemira.
A primit mai multe premii literare: 1978 – Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Bate și ți se va deschide; 1985 – Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Schimbarea la față; 1990 – Premiul pentru proză al revistei „Flacăra”, iar despre opera lui au scris aproape toate numele mari ale criticii româneşti (Eugen Simion, M. Iorgulescu, Lucian Raicu, Ion Negoiţescu etc.)
ISPITA IZBĂVIRII (Editura Nemira, 2014): „Diavolul s-a întins peste măsură, din pricini pe care nu le cunoaştem. Ar trebui create noi instituţii, să apară noi forţe, care să reprezinte calea lui Dumnezeu. Dar iarăşi: cine şi cum anume, când omenirea pare să nu mai producă anticorpi care s-o apere de forţele Răului? Întrebări şi întrebări, în absenţa răspunsurilor… Mi se poate sau ni se poate reproşa că suntem pe cale de a schiţa o nouă utopie, dacă nu cumva am și făcut primii paşi nu doar spre ea, ci în ea. Dar eu refuz să cred asta. Căutăm cu disperare răspunsuri concrete şi soluţii pentru a nu asista neputincioşi la distrugerea spiritului şi genei naţionale identitare. Putem să credem că mai sunt şi alţii ca noi, care vor avea mijloace mai consistente de a găsi măcar o parte din răspunsuri.”
Mihai Sin
