furnicile 600p400

Editura Nemira readuce pe piaţa de carte din România un roman SF francez clasic, cunoscut în toată lumea – Furnicile, de Bernard Werber, în colecţia Nautilus, la 24 de ani de la apariţia în limba franceză şi la 20 de ani după prima traducere românească.

Acesta este primul volum din seria tradusă în peste 30 de limbi şi cu peste 20 de milioane de exemplare vândute.
Povestea romanului pare simplă: atunci când descinde în casa moştenită de la un unchi entomolog, Jonathan Wells se confruntă cu armata furnicilor. Dar această comunitate imensă are oraşele ei, ierarhiile ei, coloniile ei, precum şi o limbă proprie, sclavii, mercenarii sau armele ei. Iar forţa lor este uriaşă. Cititorii intră în monstruoasa şi palpitanta lume a acestor fiinte infraterestre, într-un SF în care suspansul şi groaza se întâlnesc la fiecare pagină.

„Furnicile ne arată un model de cetate: o treime nu face nimic, dar consumă, o treime nepricepută vâneaza în locuri nepotrivite şi construieşte instrumente prea puţin fiabile, o treime eficientă îndreaptă greşelile colective. Rezultatul este un sistem care funcţionează, în care toată lumea este hrănită. Fără poliţie, fără ierarhie, fără recompense, fără prestigiu. Această societate seamănă pe undeva cu corpul uman, în care fiecare celulă contribuie la funcţionarea întregului. […] Furnicile sunt animale subestimate din cauza taliei lor. Am vrut să le redau nobleţea şi titlul de cea dintâi specie animală terestră ca număr, vechime şi ocupare a teritoriului.“ Bernard Werber

Bernard Werber s-a născut la Toulouse în 1961. După ce termină liceul, începe să scrie romanul Les fourmis şi urmează Facultatea de Drept în oraşul natal, apoi jurnalismul la Paris; primeşte o bursă în Africa şi scrie pentru mai multe publicaţii din Franţa. În 1991 îi apare la Editura Albin Michel Les Fourmis, volumul pe care-l începuse în adolescenţă. Cartea are succes imediat, este tradusă în treizeci de limbi şi cucereşte milioane de cititori. În 1992 apare continuarea, La Jour des fourmis. Volumul al treilea al seriei, La Révolution des fourmis, vede lumina tiparului în 1996. Urmează, de-a lungul anilor, aproape treizeci de cărţi (serii SF, volume de proză scurtă, lucrări experimentale) care reflectă interesul autorului pentru ştiinţă, filozofie, spiritualitate, scrierile sale ilustrând si combinarea dintre genurile literare.

Acum câţiva ani a anunţat o decizie controversată – aceea de a lansa o carte nouă în fiecare an, pe 3 octombrie.

„Practic această meserie de 24 de ani, am publicat 21 de romane şi am probabil 20 de milioane de cititori. Secretul meu constă în ritm. Scriu în fiecare dimineaţă de când aveam 16 ani. Între orele 8:00 şi 13:30. Nu m-am abătut niciodată de la regulă. Scriu zece pagini în fiecare zi. Scrisul e un muşchi care se iîtreţine. […]  Reacţia cititorilor este cea care mă interesează. Criticul cel mai bun e timpul. Scriu cărţile pe care mi-ar plăcea să le citesc. […] În privinţa viitorului omenirii, sunt pesimist pe termen scurt şi optimist pe termen lung. De fiecare dată când se putea face o greşeală, ea a fost făcută. Însă au existat oameni care să îndrepte lucrurile. Discursul moralizator nu are ecou. Însă o experienţă negativă te pune pe gânduri. Omul învaţă din greşeli şi din pericole.“  Interviu pentru Direct Matin.fr

Taguri: ,