George Banu lansează cele mai recente două volume apărute în colecţia Yorick în cadrul celui mai important festival de teatru din România, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, care începe astăzi, 12 iunie.
Parisul personal. Casa cu daruri se lansează luni, 14 iunie, de la ora 13.00, la Librăria Habitus. Autorul va vorbi despre carte alături de Gavriil Pinte.
A doua zi, pe 15 iunie şi tot la Librăria Habitus, de la ora 12.00, are loc lansarea volumului Japonia, imperiul teatrului, despre care vor vorbi Kushida Kazuyoshi şi Masahiro Yasuda.
Tot în cadrul Festivalului, marţi, 15 iunie, de la ora 14.00, la Librăria Humanitas, are loc un spectacol lectură după piesa „Om fără om”, din volumul de teatru Oriunde mă duc, numai de mine dau, semnat de Valentin Nicolau şi apărut în colecţia Cuaternar. Evenimentul este moderat de Cătălin Ştefănescu.
George Banu îşi continuă călătoria în a doua parte a seriei Parisul personal în Casa cu daruri, trecând de la exteriorul oraşului la interiorul „casei cu daruri“, a cărei cartografie afectivă o reconstituie. Eseu ce aliază cuvintele cu imaginile Mihaelei Marin în numele dorinţei de a privi obiectele splendide fixate pe zidurile din jur şi totodată de a reînvia amintirea prietenilor care le-au oferit. Aici putem urmări labirintul unei vieți şi pătrunde în interiorul unei constelații subiective constituite în timp. Cadourile afecţiunii. Cadourile inimii. Experienţă proustiană.
În volumul Japonia, imperiul teatrului, George Banu adoptă postura unui spectator european captivat de vizita acestui „imperiu“ unic în aspectele sale secrete şi scrie o carte de iubitor informat, nu de specialist confirmat, o carte liberă, ce ne permite să pătrundem în intimitatea scenei japoneze şi să recunoaştem dialogul cu scena occidentală prezent in marile spectacole semnate de Peter Brook sau Ariane Mnouchkine. Cititorii vor descoperi o prezentare riguroasă a principalelor forme tradiţionale japoneze, privite din perspectivă istorică.
Oriunde mă duc, numai de mine dau este un volum de texte dramatice la care Valentin Nicolau lucra în clipa când timpul n-a mai avut răbdare. Cartea cuprinde trei „vise într-un act“, precum şi eseul „Un teatru al cunoaşterii interioare“, în care se regăseşte crezul autorului despre arta teatrului.
